Viziunea noastra despre animale este foarte confuza.

Multi dintre noi locuim, sau am locuit, cu animale de companie precum caini, pisici, iepuri etc. Le iubim. Aceste animale sunt membrii familiei noastre si, cand mor, plangem dupa ele.

Dar ne infigem furculita in alte animale care nu sunt cu nimic diferite fata de cele pe care le iubim. Asta e ceva cu totul fara sens.

Animalele pe care noi le mancam  – sau pe care le folosim in alte feluri, pentru vivisectie, la circ, in gradini zoologice, etc. – sunt fiinte capabile sa experimenteze placerea, frica si durerea. Ganditi-va numai la cainii si pisicile pe care ati avut prilejul sa le cunoasteti bine. Ele pot simti tristetea, bucuria, groaza si alte emotii. La fel pot si animalele pe care nu le cunoastem tot atat de bine, cum sunt puii, vacile, sau porcii. Toate aceste animale, fie ca sunt pui sau pisoi, purcei sau catelusi, traiesc o paleta foarte larga de emotii si tin la propria lor viata. Cu toate acestea, animalele pe care le mancam, pe care facem experimente sau pe care le exploatam in alte feluri sunt tratate peste tot atat de abuziv incat daca le-ar fi aplicat un tratament de genul acesta cainilor sau pisicilor, acesta ar constitui in multe tari un capat de acuzare pentru cruzime fata de animale. Chiar daca cei mai multi oameni cred cu tarie ca animalele nu ar trebui sa fie chinuite in mod gratuit, ei se comporta intr-un mod care le contrazice aceasta convingere.

Uneori, intrezarim absurditatea starii de fapt prin intermediul copiilor care trebuie sa fie obisnuiti (de cele mai multe ori prin subterfugii) cu ideea ca aceleasi animale pe care ei le indragesc instinctiv sunt lucruri pe care trebuie sa le manance, sau cand aflam despre alte culturi ce consuma animale care pentru noi sunt “tabu”.  Dar in mod “normal”, oamenii nu isi pun problema contradictiei intre cum trateaza diferite animale, in diferite ipostaze. Deoarece traim intr-o lume organizata pe baza acestei contradictii, ne este foarte greu sa privim lucrurile “din afara”, obiectiv, si sa intelegem ca felul in care ierahizam animalele este arbitrar si ilogic. Noi nu constientizam ca de fapt acelasi animal poate indeplini functii diferite, iar felul in care este tratat de oameni difera pe baza unor idei arbitrare ale omului despre meritul si subiectivitatea acelui animal in rolul respectiv. Diagrama de mai sus dezvaluie mecanismul din spatele contradictiei; anume, cum tindem sa plasam animalele, atat teoretic cat si practic, de-a lungul axelor “subiect-obiect” si “vizibil-invizibil” pe care omul este fiinta cea mai vizibila si cu cea mai mare putere de subiect. Putem observa ca pe aceste coordonate, categoriile mai vizibile de animale sunt: de partea fiintelor cu calitati “de subiect” animalele de companie si animalele care ne ajuta la munci, iar de partea “fiintelor-obiect” reprezentarile de animale (personajele fictive mai mult sau mai putin antropomorfizate), animalele folosite pentru divertisment si carnea; in schimb, categoriile mai putin vizibile sunt: de partea mai “subiectiva” animalele salbatice si de partea mai “obiectificata” animalele folosite in experimente, animalele domestice, animalele daunatoare si animalele extincte. Lucrul cel mai important pe care il reda diagrama este faptul ca acest mod de a privi animalele nu depinde de natura unui animal, ci de noi, oamenii. Un iepuras poate fi in acelasi timp un “subiect” vizibil si invizibil (animal de companie si animal salbatic), sau un “obiect” cu diferite niveluri de vizibilitate (jucarie, divertisment sau carne) si invizibilitate (animal de experiment, domestic, sau daunator). Acest mod de a stabili noi nivelul de subiectivitate si vizibilitate ce le revine animalelor ne permite sa fim foarte maleabili cand e vorba de bunastarea lor si de vreo responsabilitate morala pe care ar trebui s-o avem fata de ele.

Problema de baza nu sta in standardele dupa care tratam animalele – ea sta in conceptia ca animalele sunt bunurile pe care noi suntem liberi sa le folosim. Cauza profunda a acestei exploatari este aceea ca, din punct de vedere legal, animalele sunt mai degraba niste obiecte aflate in proprietate decat fiinte ca oricare dintre noi. Ceea ce nu doar ca permite, dar si incurajeaza oamenii sa le trateze pe animale exact asa cum cred ei de cuviinta. Exista doar cateva pedepse usoare care se aplica la incalcarea restrictiilor date pentru ranirea anumitor animale (cum sunt legile care interzic cruzimea fata de animalele de companie). Atata timp cat animalele sunt considerate obiecte din proprietate, companiile si persoanele obisnuite vor fi libere sa le reproduca si sa le foloseasca in orice fel de scopuri le-ar aduce profit. Modul in care companiilor, fermelor si proprietarilor particulari legea le da dreptul de a folosi metodele prin care scot cel mai mare profit de la proprietatile lor, animalele, arata ca intotdeauna cel mai prejos vor fi interesele animalelor. Drepturile stapanilor lor devin mai importante decat preocuparea de a nu le provoca suferinta si a le lasa sa traiasca.

Din punct de vedere legal, animalele de consum nu difera cu nimic de masinile, mobila sau orice alte lucruri pe care le detinem. Noi nu doar ca folosim animalele pentru tot soiul de scopuri ce nu pot fi incadrate ca “necesare”, dar le si tratam in moduri pe care le-am eticheta ca tortura daca in loc de ele ar fi vorba de oameni.

In fiecare an, pentru a ne satisface poftele si toanele, miliarde de animale se chinuie cumplit si mor fara nici un rost. Oamenii produc suferinte de nedescris in orice context in care le transforma pe animale in bunuri de consum [vezi de ex.: Cruzime institutionalizata: ferme intensive; Transformarea animalelor in mancare: transport; Abatoare; De cealalta parte a peretelui; Antiblana; Teste pe animale; Cruzimea circului; Animal exploitation photo gallery;Farmed animals, Slaughter, Wild animal photo gallery; Animal Cruelty Investigations; Stop force feeding; Animal Awareness: Animals in entertainment, Experimentation, Indulgence, Companion animals, Factory farming; Why Animals Matter: Factory farming, Companion animals, Fur and skins, Hunting, Entertainment, Experimentation;Animals Killed for: Food, Sport/Fashion,  Science/Education, Animals Exploited for Entertainement]. Intregul proces de a transforma atatea fiinte vii, sensibile, in bunuri  si unelte necesita ca majoritatea acestor industrii sa fie sustinute de ferme intensive. Cea mai mare parte a vietii lor, animalele de consum sunt tratate in acelasi mod in care fabricile isi trateaza piesele ce ruleaza pe banda. Este vorba de aceste animale care stau cel mai adesea in spatii inghesuite, expuse la boli, rani si la un stres intens, pe care proprietarii aleg sa le tina in viata prin cantitati imense de antibiotice. Adesea le si mutileaza pentru a le face mai docile. Mutilarile de rutina fiind severe, de obicei sunt realizate fara nici un fel de anestezie. De multe ori, mor efectiv din cauza socului.

Animalele sunt fortate sa se reproduca prin tehnici de inseminare artificiala sau fortata, puii le sunt luati si izolati.

In randul animalelor procesate pentru consum, masculii sunt omorati foarte devreme deoarece ei nu pot sa dea lapte, oua sau sa nasca pui la maturitate.

Solutia nu sta in doar o forma de exploatare mai buna si mai blanda. Acest concept e o contradictie in sine.  Cuvinte ca “uman”, “aer liber”/”spatiu verde” sunt iluzorii, din moment ce ele sunt asociate tot unor conditii nesanatoase, aglomerate, nu cu mult diferite de conditiile din fermele intensive. Toate animalele pe care oamenii le folosesc in scopuri proprii sunt controlate in fiecare aspect al vietii lor (bioritm, natura hranei, imperechere, reproducere, interrelationare etc.), sunt trimise la abator sau li se ia viata brusc o data ce inceteaza sa mai aduca profit. Niciunul dintre aceste lucruri nu poate fi numit “uman” fara a atrage dupa sine si cuvantul “absurd”. Ba mai mult, exploatarea “blanda” si “buna” nu va ajuta niciodata animalele intr-un mod serios – daca e sa ajute la ceva, aceea va fi doar ca “va ajuta” sa se profite de ele si mai nemilos.

Chiar si cand conditiile animalelor sunt imbunatatite – cazurile fermelor taranesti sau ecologice care pretind ca ofera animale de consum “crescute in conditii umane”, “in aer liber” – soarta lor depinde de capriciile si finantele posesorilor lor umani, pentru care ele nu inseamna altceva decat un produs si atat.

Lasand la o parte faptul ca putinele reglementari trasate sunt ignorate la modul obisnuit, dupa cum demonstreaza dovezile de care abunda internet-ul, aceste mici ajustari  le servesc in primul rand celor ce au de castigat daca animalele sunt nemaltratate, in stare buna. Spre exemplu, lovirea sau tararea unui porc ori a unei vaci cresc sansele aparitiei unor vanatai urate pe corpurile lor, lucru care le scade calitatea si valoarea carnii. Aceasta a fost principala grija exprimata atunci cand s-a formulat prima legislatie pentru “macelarirea umana” a animalelor – “Humane Slaughter Act”, SUA, 1958.

In fond, animalele crescute asa-zis “uman” au parte de aceleasi socuri si traume pe drumul spre abatoarele oribile unde ajung si semenii lor de la fermele intensive [vezi de ex.: Humane Myth, The Free-Range Myth, Perspectives on "Humane" Animal Products,  How Free is "Free-range"?, Organic Dairy Farming].

Stiati ca…?

Porcii “au abilitati cognitive destul de sofisticate. Probabil chiar mai inzestrate decat ale cainilor si cu siguranta mai mult decat ale copiilor de 3 ani”, afirma doctorul Donald Broom, profesor la Universitatea Cambridge si fost consultant stiintific al Consiliului Europei. Un studiu a aratat ca pot sa joace chiar si jocuri video simple. Porcii in mod normal traiesc in grupuri, cultiva in cadrul lor relatii de prietenie pe care si le exprima prin sunete si gesturi si carora le dedica timp. Ca si copiii, purceilor le place joaca, sa se alerge-ntre ei, sa se rostogoleasca, si sa se implice mereu intr-o larga varietate de activitati vesele. Porcii sunt foarte activi, parcurg cam 30 de mile pe zi in ritm alert. Renumitul etolog dr. Alex Stolba a observat ca porcii care traiesc intr-un mediu natural petrec mult timp pascand si scormonind. Porcii care isi petrec viata in ferme intensive, cotete intunecoase si curti stramte sunt deprivati de toate aceste bucurii.

La scurt timp dupa ce ies din ou, si fara nici un fel de anestezice, pasarilor din ferme le este cauterizat ciocul cu o lama incinsa. Este un procedeu comparabil cu pilitul dintilor la oameni. Posesorii lor le mutileaza in felul acesta pentru a le diminua tendintele agresive pe care le dezvolta din cauza aglomeratiei insuportabile.

Gainile ouatoare, puii “fragezi”, curcanii (supraalimentati), ratele si gastele (alimentate cu forta printr-un tub in stomac pentru a se obtine “delicatesa”  foie gras) etc. toate indura niste abuzuri ingrozitoare. Numai gainile femele depun oua, si cum masculii acestora sunt o rasa total diferita de cea “pentru carne”, ei sunt complet inutili. Asa ca sunt gazati, striviti, aruncati in pungi de plastic si sufocati, sau pur si simplu aruncati unii peste altii si lasati sa moara de sufocare si deshidratare. [vezi de ex.: Animal Exploitation Photo Gallery: The Chicken, Animals Killed for Food: Chickens/Hens, COK Investigations: Animal abuse in the chicken industry]. Cei din gospodariile taranesti sunt si ei aruncati sau decapitati si consumati de mici, pentru ca nu este nevoie decat de putini cocosi si nu ar fi rentabil ca marea majoritate a puilor masculi sa fie crescuti pana la maturitate [vezi de ex.: History of chick culling].

Stiati ca…?

Gainile au o curiozitate nativa si, in mediul lor natural, le place sa se scalde in nisip, isi fac cuiburi, se cocoata in copaci (unde au stinghii naturale). La fel ca si noi, leaga prietenii si legaturi de familie puternice. Isi iubesc puii si jelesc in felul lor pierderea celor apropiati. Potrivit specialistului in comportament animal, dr. Chris Evans, aceste pasari pot fi comparate la inteligenta cu mamiferele, inclusiv cu anumite primate. Cercetatorul arata ca gainile isi pot da seama ca obiectele ascunse in cadrul studiului continua sa existe – abilitate ce depaseste capacitatile copiilor mici. In plus, dr. Joy Mench, profesor universitar si director al Centrului pentru Bunastarea Animalelor de la Universitatea din California explica: “Gainile demonstreaza un comportament social sofisticat. Ele pot sa recunoasca mai mult de o suta de alte gaini si sa si le aminteasca. De asemenea, gainile scot peste treizeci de tipuri de sunete.”

In producerea laptelui de vaca destinat pentru consumul uman, procedura standard este inseminarea artificiala a vacilor, mentinandu-le gestante sau cu lactatie pentru cat mai mult timp posibil.  Curand dupa nastere, viteii sunt despartiti de mamele lor – o experienta traumatizanta pentru ambii. Anual sunt macelariti pentru carnea lor peste un milion de vitei masculi in varsta de 3-18 saptamani. Dupa 5 ani, in medie, sau 3 lactatii, mamele lor nu mai pot produce lapte suficient incat sa fie considerate profitabile. “Uzate”, aproape toate sunt taiate pentru consum cu 10-15 ani mai devreme decat ar fi murit de batranete in mod normal.

Oamenii nu au nevoie de lapte de vaca. La fel cum laptele catelusei e destinat pentru catei, laptele de soarece a destinat puilor de soareci, iar laptele uman e pentru copii, intocmai la fel si laptele vacii ii e destinat doar vitelului sau – nu oamenilor. [vezi de ex.: Cow's Milk: A Natural Choice?, Health Concerns about Dairy Products]

Stiati ca…?

Vacile sunt animale extrem de blande si afectuoase, construiesc legaturi stranse una cu alta, in special cele intre vaca si vitelul sau. Dupa cum isi aminteste dr. Michael Klaper: “Cele mai deprimante sunete din toate amintirile mele mi-au zguduit constiinta la varsta de cinci ani, la ferma de lapte a unchiului meu. O vaca daduse nastere unui vitelus superb… A doua zi dupa nastere, unchiul meu a luat vitelul de langa mama lui si l-a dus in tarcul din hambar – la numai cativa metri departare, in raza ei vizuala. Vaca mama isi putea vedea puiul, il putea mirosi, auzi, dar nu-l putea atinge, linisti, sau alapta. Mugetele asurzitoare pe care le scotea – minut dupa minut, ora de ora, timp de cinci zile interminabile – erau un chin sa le asculti. Sunt cele mai patrunzatoare si dureroase amintiri auditive care mi-au ramas in minte.”

Pestii sufera intens atunci cand sunt prinsi, crescuti captivi si omorati pentru carnea lor. In timp ce crescatoriile de peste ar vrea sa credem altceva, numeroase studii, incluzandu-l pe cel mai recent efectuat in cadrul Institutului Roslin si al Universitatii Edinburgh, au gasit dovezi concludente ca pestii simt durerea [vezi de ex.: Transformarea animalelor in Mancare: Dar pestii?, Animal Exploitation Photo Gallery: Fish]. Pestii, la fel ca si victimele colaterale ale industriei pescuitului, incluzand delfini, pasari, broaste testoase, sunt prinsi captivi in navoade si striviti ore in sir laolalta cu bucatile de pietris ascutite. Tarati din adancurile oceanului, pestii trec prin tortura decompresiunii. Presiunea interna inalta le rupe branhiile, le arunca ochii afara din orbite si le impinge stomacul pe gura. Dupa asta, sunt aruncati peste bord unde multi din ei se sufoca lent sau sunt striviti mortal. Altii inca mai traiesc atunci cand li se taie burta si gatul.

In cele din urma, nu exista nicio diferenta intre a consuma carne, lactate sau alte produse de origine animala. Animalele fie ca sunt exploatate pentru lapte, fie pentru oua sau alte produse, sunt tratate la fel de rau, daca nu si mai rau decat animalele “de carne” si sfarsesc in aceleasi abatoare ca si ele, iar oamenii ajung sa le manance oricum.

Puncte de vedere:

“Intrebarea nu este,
Pot ei sa judece? nici,
Pot ei sa vorbeasca? ci,
Pot ei sa sufere?”
Jeremy Bentham, An Introduction to the Principles of Morals & Legislation, 1789

“Animalele sunt creaturile lui D-zeu, nu proprietatea oamenilor, nici utilitati, nici resurse, nici comoditati, ci fiinte pretioase in ochii lui D-zeu.” Reverend Andrew Linzey, Animal Theology

“Daca abatoarele ar avea pereti de sticla, am fi cu totii vegetarieni.” Linda si Paul McCartney

“Necunoasterea a ceva mai bun nu usureaza suferinta unui animal. Dorintele sale fundamentale raman, iar frustrarea acelor dorinte neimplinite alcatuiesc cea mai mare parte a suferintei lor. Sunt atat de multe exemple: vaca de lapte careia nu i se permite sa-si creasca vitelul, gaina din custile din ferme care nu va pasi sau intinde aripile niciodata, purceaua care nu isi poate construi niciodata un culcus sau sa rame dupa mancare in resturi, etc. In cele din urma, noi impiedicam dorinta fundamentala a animalelor – de a trai.” David Cowles-Hamar

“Oamenii – care inrobesc, castreaza, taie, experimenteaza pe animale – au o predilectie de inteles in a pretinde ca animalele nu simt durerea. O diferenta acuta intre oameni si ‘animale’ e necesara daca trebuie sa le supunem vointei noastre, sa traiasca pentru noi, sa le purtam, sa le mancam – fara nici o urma de regret sau vina. E necuviincios din partea noastra, care de multe ori ne purtam atat lipsit de inima fata de alte animale, sa afirmam ca numai oamenii pot sa sufere. Comportarea animalelor ne ofera asemenea pretentii inselatoare. Ele ne sunt prea asemanatoare.” Dr. Carl Sagan & Dr. Ann Druyan

“Doar pentru placerea de a avea o data gura plina cu carne, noi privam un suflet de soare si lumina si de acea bucatica de viata si timp pentru care se nascuse pe lume sa se bucure.” Plutarh

“Cruzimea a blestemat familia umana de-a lungul timpului. E aproape imposibil pentru cineva sa fie crud cu animalele si bland cu oamenii. Daca li se permite copiilor sa fie cruzi cu animalele de companie, ei invata usor sa obtina aceeasi placere din suferinta oamenilor. Asemenea tendinte pot duce foarte usor la crima.” Fred A. McGrand

“Nu am devenit vegetarian pentru sanatatea mea, ci pentru sanatatea gainilor.” Isaac Bashevis Singer, citat in You Said a Mouthful, ed. Ronald D. Fuchs

“Acum ma pot uita la voi in liniste; nu va mai mananc.” Franz Kafka (pestilor din acvariu)

“Nu imi place sa mananc carne pentru ca am vazut cum se ucid mieii si porcii. Am vazut si simtit durerea lor. Simteau ca se apropie moartea. Nu am putut sa rabd. Am plans ca un copil. … Am simtit moartea mielului.” Vaslav Nijinski

“Animalele sunt prietenele mele… si eu nu-mi mananc prietenii.” George Bernard Shaw

“Ar fi mult mai bine pentru o fiinta simtitoare sa nu fi existat niciodata, decat sa sa existe numai pentru a indura o suferinta neintrerupta.” Percy Bysshe Shelley

“Daca omul vrea libertate de ce sa tinem pasarile si animalele in custi? Intr-adevar, omul este stapanul animalelor, pentru ca le depaseste in brutalitate. Noi traim din moartea altora. Suntem locuri de inmormantare pentru animale! De la o varsta frageda, am renuntat la carne, si va veni o zi cand oamenii ca mine vor vedea uciderea unui animal asa cum vad acum uciderea unui om.” Leonardo da Vinci

“Pentru noi, zootehnia moderna, cu cat mai putin stie consumatorul despre ce se intampla inainte ca bucata de carne sa apara pe farfurie, cu atat mai bine.
Atunci, ne gasim oare intr-o situatie corecta din punct de vedere etic? Cum justificam faptul ca ezitam sa le spunem oamenilor ce se petrece [intr-o ferma], nefiind foarte mandri de aceste lucruri si nedorind sa ii determinam sa devina vegetarieni?” Peter Cheeke, PhD, Profesor de Agricultura Animala la Oregon St. U., Contemporary Issues in Animal Agriculture, manual din 1999

“Fermele de crestere si exploatare intensiva incep sa se extinda si in tarile “in curs dezvoltare” — aducand cu ele nenumarate probleme ecologice si de sanatate publica, declara un raport publicat de Worldwatch Institute, un grup de monitorizare ecologica din Statele Unite. In “Factory Farming in the Developing World”, se observa ca productia mondiala de carne a crescut cu mai mult de 500 la suta din 1950, si ca zootehnia intensiva este metoda care continua sa intregistreze cea mai mare crestere. Fermele intensive sunt raspunzatoare pentru 43% din carnea de vita produsa in lume, iar majoritatea porcilor si pasarilor sunt crescuti intensiv. Conform raportului, consumul de carne este vazut ca o “indicatie de dezvoltare sociala si economica” si doua treimi din cresterea consumului de carne pe 2002 s-a inregistrat in tari in dezvoltare. Productia intensiva ameninta sansele de supravietuire ale animalelor indigene si contribuie la poluarea apelor de suprafata si subterane, la bolile transmise prin hrana si la rezistenta contra antibioticelor.” “Factory Farms Spread” The Ecologist, vol. 33 nr. 6, iulie-agust 2003

sursa http://www.svr.ro/de-ce-vegetarian/pentru-animale.html