Dimineata marina

Dimineata marina, Nichita Stanescu

O dunga rosie-n zari se iscase
si plopii, trezindu-se brusc, dinadins
cu umbrele lor melodioase
umerii înca dormind, mi i-au atins.

Ma ridicam din somn ca din mare,
scuturandu-mi suvitele cazute pe frunte, visele,
sprancenele cristalizate de sare,
abisele.

Va fi o dimineata neobisnuit de lunga,
urcand un soare neobisnuit.
Adanc, lumina-n ape o sa-mpunga:
din ochii nostri se va-ntoarce inmiit!

Ma ridicam, scuturandu-mi lin undele.
Apele se retrageau tacute, geloase.
Plopii mi-atingeau umerii, tamplele
cu umbrele lor melodioase.                                             

Il iubesc pe Nichita!

Adaugat in Citesc
Etichetat ,
Bookmark permalink

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>